Søren Kierkegaard, Scrieri Pseudonime.
Alese şi traduse de Adrian Arsinevici, M.A.


„Tot ceea ce este profund îndrăgeşte o mască” afirmă un celebru gânditor, urmaş al lui Søren Aabye Kierkegaard (1813-1855). Operele complete ale filozofului danez, aşternute pe cca. 5000 de pagini, sunt editate acum - pentru a patra oară - în Danemarca; de data aceasta de „Centrul de Cercetări Søren Kierkegaard” din Copenhaga. Ediţia Centrului, intitulată: Søren Kierkegaards Skrifter (SKS), cuprinde 28 de volume de opere, iar fiecare volum este acompaniat de un volum K, volum adiacent de comentarii; deci o ediţie totală de 56 de volume.
- Textele traduse de mine integral, în perioada 1988 - 2007, provin din volumul IV al ediţiei SKS. Mai exact, întregul volum IV - opere propriu-zise, secundat de K4 - volumul de comentarii corespunzător. (Comentariile au fost (ne)traduse în funcţie de semnificaţia lor pentru cititorul român.)
- Traducerea volumului VII, Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift til de philosophiske Smuler, este în desfăşurare.

A) Volumul IV al seriei daneze SKS are 527 pag. şi conţine cinci opere kierkegaardiene:
1) Repetarea, 2) Frică şi Cutremur, 3) Fărâme Filozofice, 4) Conceptul de Anxietate, 5) Prefeţe. În timp ce operele propriu-zise au fost traduse, bineînţeles, integral, volumul de comentarii K4, 640 pag., a fost tradus conform criteriului mai sus pomenit. Operele cuprinse în volumul SKS 4 sunt opere publicate de Kierkegaard în perioada 16 Octombrie 1843 – 17 Iunie 1844.
Traducerea lor în limba română a început în anul 1988; fiecare volum de traduceri publicat conţine o operă de sine stătătoare iar ultimul volum, publicat în 2007 la Sibiu, conţine două texte traduse:
Frică şi Cutremur; Prefeţe.
B) Volumul VII, Postfaţă Neştiinţifică Definitivă la „Fărâme Filozofice” (operă publicată de autor în 1846) are 573 pag. (volumul K7 are 390 pag.). Traducerea în limba română a Postfeţei…, începută în anul 2007, va fi terminată/editată în anul 2015/16.

Operele conţinute în ambele volume ale ediţiei SKS sunt semnate nu cu numele Kierkegaard, ci cu nume ale unor persoane cărora Kierkegaard le-a dat diferite identităţi şi nume latine ca: Johannes de silentio, Constantin Constantius, Johannes Climacus, Vigilius Haufniensis… Operele kierkegaardiene pseudonime sunt aşadar relatate şi concepute polifonic. Fiecare asemenea autor are punctele sale proprii de vedere şi propria sa concepţie de viaţă, scrie Kierkegaard şi adaugă că nici unul dintre ei nu a fost influenţat de părerile lui. Concepţiile diferă, de la autor la autor. Semnificaţia numelor latine, purtate de pseudonimele lui Kierkegaard, reflectă adesea caracterul autorului respectiv. (Vigilius Haufniensis, de pildă, este un „vigilent agent de poliţie din Copenhaga/Hafnia” care observă atent comportamentul orăşenilor).
Procedeul folosirii pseudonimelor îi permite lui Kierkegaard să poarte, după cum am sugerat la început, măşti diferite, îi permite să comunice, fără a se compromite, puncte de vedere diferite, chiar contradictorii - aidoma unui ventriloc sau sufleur – prin intermediul şi cu vocile altor persoane.
Prezentele traduceri sunt rezultatul unui studiu şi şederi îndelungate în Danemarca. Răsplata travaliului nu a fost una financiară, ci starea de încordare intelectuală încercată la parcurgerea, înţelegerea, redarea şi – pe cât posibil – traducerea în viaţă a unor idei propovăduite de S. Kierkegaard. Faptul că aceste traduceri au fost duse la bun sfârşit se datorează, în mare măsură, ajutorului şi expertizei a două persoane: Flemming Harrits, fost lector la Institutul de Limbi Nordice al Universităţii Aarhus şi, mai recent, prof. dr. Niels Jørgen Cappelørn directorul „Centrului de Cercetări Søren Kierkegaard” din Copenhaga. Condiţiile de muncă mi-au fost asigurate cu bunăvoinţă de Institutul de Limbi Romanice al Universităţii Aarhus.